𝐈𝐥𝐢𝐞 𝐂𝐎𝐍𝐒𝐓𝐀𝐍𝐓𝐈𝐍 (𝐧. 𝟏𝟔 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟑𝟗, 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢 – 𝐝. 𝟓 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟎, 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢)

Muzeul Cărții și Exilului Românesc îl omagiază pe Ilie Constantin, poet, prozator, traducător, critic literar, născut la data de 16 februarie 1939, în București.

Ilie Constantin a studiat la Liceul „Sfântul Sava” din București, iar în anul 1962 a absolvit secția de limba italiană a Facultății de Filosofie, din cadrul Universității din București.

A debutat editorial în penultimul an de studenție, cu placheta de versuri „Vîntul cutreieră apele”, în colecția „Luceafărul”, alături de Nichita Stănescu și Cezar Baltag.

După absolvirea studiilor universitare, în perioada 1965 și 1967, a fost redactor în secția pentru scenarii a Studioului Cinematografic București, iar în anul 1968 a început colaborarea cu revista „Luceafărul” condusă de Ștefan Bănulescu. A publicat cronică literară și cronică de film în revistele „România literară” și „Luceafărul”. A tradus din limba italiană poezii de Eugenio Montale (Cele mai frumoase poezii, 1967) și Umberto Saba (Canțonierul, 1970 și Cântecele altora, 1972).

În anul 1973 a hotărât să părăsească țara, a cerut azil politic, iar la începutul lunii ianuarie 1974 s-a stabilit la Paris. Până la acel moment, publicase deja șapte volume de poezie (Vântul cutreieră apele, 1960; Desprinderea de țărm, 1964; Clepsidra, 1966; Bunavestire, 1968; Fiara, 1969; Coline cu demoni, 1969; Celălalt, 1972), trei volume de proză (Tinerii noștri bunici, 1967; Cîinele înlăcrimat, 1970; Vacanța, o plecare, 1973), și alte trei volume de critică literară și eseu (Despre poeți, 1971; Despre prozatori și critici, 1972; A doua carte despre poeți, 1973)

O prezență discretă în cadrul nucleului exilului literar românesc din Paris, Ilie Constantin ți-a continuat activitatea literară începută în țară.

În anul 1991, în urma susținerii tezei „Complicitatea fertilă – poeți români, 1951 – 1973” (La Complicité fertile – poètes roumains. 1951 – 1973), la Institutul Național de Civilizații și Limbi Orientale din Paris, i-a fost acordat titlul de doctor în filologie.

După Revoluția din 1989, a reluat legătura cu țara și, în anul 2002, s-a întors definitiv în România.

Colecția scriitorului Ilie Constantin a ajuns în patrimoniul Muzeului Cărții și Exilului Românesc datorită bunăvoinței soției sale, Mihaela Constantin, și cuprinde lucrările autorului în limba română și franceză, alături de volume din biblioteca personală. De asemenea, colecția include cărți cu autograf semnate de autori din țară și din exil, în special din rândul scriitorilor generației ’60.

Această colecție adăpostește numeroase dosare ce conțin extrase de presă din revistele literare românești, începând cu publicarea unui poem semnat cu pseudonimul „Gino Stella” în paginile revistei „România liberă” din 1957, la rubrica „Poșta redacției”, coordonată de Miron Radu Paraschivescu.

Dosarele includ, de asemenea, extrase de presă din revistele literare din România și din exil, care analizează opera scriitorului. Printre semnatarii acestor studii și recenzii se numără personalități ca Matei Călinescu, Paul Georgescu, Aurel Martin, Lucian Raicu, Nicolae Manolescu, Valeriu Cristea, Mircea Iorgulescu și Gh. Grigurcu.

În colecția „Ilie Constantin” se regăsește și o vastă corespondență cu scriitori, critici literari și oameni de cultură, printre care Mircea Eliade, Perpessicius, Miron Radu Paraschivescu, Mihai Niculescu, Ion Caraion, Cicerone Poghirc, Dorin Tudoran, Marin Sorescu, Emil Brumar, Cezar Baltag, Daniel Bănulescu și Al. Călinescu. Există, de asemenea, corespondență cu Mario De Micheli, critic de artă și literatură italian, și Mario Luzi, poet italian.

În colecție se găsesc și documente de familie, manuscrise, fotografii și nenumărate mărturii ale vieții culturale din exilul parizian.