𝐇𝐎𝐑𝐈𝐀-𝐃𝐈𝐍𝐔 𝐍𝐈𝐂𝐎𝐋𝐀𝐄𝐒𝐂𝐔, 𝐦𝐮𝐳𝐢𝐜𝐢𝐚𝐧, 𝐝𝐢𝐫𝐢𝐣𝐨𝐫

Muzeul Cărții și Exilului Românesc îl sărbătorește pe dirijorul Horia-Dinu Nicolaescu, remarcabil muzician, născut în Craiova, la data de 2 iulie 1941, și stabilit în Germania în anul 1971, unul dintre donatorii care au contribuit la crearea fondului muzeal.

Horia-Dinu Nicolaescu s-a născut într-o familie de boieri, atestată încă de pe vremea banilor Craiovei, tatăl său, Constantin Dinu Nicolaescu, fiind un cunoscut avocat al vremii, ultimul decan al vechiului Barou de avocați Dolj. Ca avocat, asistent al celebrului avocat craiovean Horia Tâlpeanu, a apărat, în procesele  de la Craiova, din anii 1933-34 și 1936, nume  reprezentative ale vremii, printre care Gheorghe Gheorghiu-Dej și Ana Pauker. Câțiva ani mai târziu, a fost arestat și reținut aproape 3 ani în penitenciarul de la Craiova, fără să fie judecat, apoi a primit domiciliu forțat la Medgidia, interzicându-i-se orice fel de muncă intelectuală. După naționalizare, familia sa a pierdut întreaga avere, fiind obligată să părăsească orașul și s-a stabilit la București.

În capitală, Horia-Dinu Nicolaescu – „Cico”, așa cum îi spun cunoscuții – a absolvit Conservatorul (actuala Universitate Națională de Muzică), unde a descoperit jazzul. În scurt timp, însă, a intrat în atenția securității, fiind cenzurat și primind numeroase interdicții care l-au determinat, în anul 1971, după moartea tatălui, să părăsească țara, pentru a se stabili în Germania.

De ce am plecat? Am crescut în acea teroare comunistă, am văzut ce i s-a întâmplat tatălui meu fără să fi făcut absolut nimic. Tatăl meu a fost o victimă a comunismului. Nici eu nu mai rezistam psihic… Și mi-am zis, ca un fel de angajament, că atunci când tatăl meu nu va mai fi, eu voi părăsi România… Ceea ce am și făcut, în anul 1971… – mărturisea dirijorul câteva decenii mai târziu într-un interviu acordat presei locale din orașul său natal.

Și în Germania a avut o perioadă destul de tulbure, dar până la urmă a reușit să se impună în lumea muzicală. Am reușit, cred eu, să-mi creez și în Bavaria o viață românească, în paralel cu cea germană. Mi-am creat un climat și „grupul” de prieteni necesare ego-ului meu românesc. Aici, cu toți prietenii mei, alcătuim o comunitate românească bazată pe adevăratele principii de viață: prietenie, sinceritate, corectitudine, și o morală adecvată acestor principii. Aș putea spune: mi-am creat propria mea viață românească, în mijlocul Germaniei, neafectând în niciun mod viața mea profesională, culturală și muzica germană. Nu am trăit în două lumi antagonice, ci în două universuri în care am avut șansa să le îmbin într-un mod fericit. Bineînțeles că gândesc în limba română, iar în familie vorbim exclusiv în limba lui Eminescu. Pentru că, nu-i așa, care alta e mai frumoasă?- „Despre libertatea muzicii și muzica libertății. Dialoguri cu dirijorul german de origine română Horia Dinu Nicolaescu”, Ion Munteanu

A petrecut o viață la catedră, ca profesor de muzică la două licee din orașele Nürnberg și München, dar și pe scenă. A înființat și dirijat în Bavaria mai multe big band-uri de jazz, iar în prezent este dirijorul formației „Cico’s Jazz Orchester” din Geretsried, suburbie a orașului München, din care fac parte foști elevi ai săi. Cu orchestrele sale a obținut cele mai mari premii la concursurile de gen din Germania, a susținut numeroase concerte pe mai multe scene din Germania, dar și în România, Franța și Ungaria și a imprimat mai multe CD-uri. De asemenea, a făcut parte din juriile unor concursuri și festivaluri internaționale de jazz, alături de mari artiști ai lumii.

Donația dirijorului Horia-Dinu Nicolaescu a ajuns la Muzeul Cărții și Exilului Românesc în 2022, cu ocazia participării sale la Craiova Jazz Fest, alături de formația Cico’s Jazz Orchester din Geretsried.

Colecția include cărți (unele cu dedicații olografe), materiale audio, documente, afișe de spectacol, fotografii, corespondență oficială (texte olografe și dactilografiate), diplome originale, precum și diverse extrase din presa străină și românească, ce reflectă contribuția sa creatoare în jazz-ul contemporan.

Se regăsesc aici, spre exemplu, mai multe CD-uri și DVD-uri cu înregistrări ale formației: „Cico kommt!”; „Mamaliga”; „Abschied 2006”; „NotAufnahme”; „Siente el chico” ș.a.

Colecția conține și fotografii alb-negru și color ce îl surprind pe maestrul Horia-Dinu Nicolaescu în diverse ipostaze, în timpul concertelor dirijate de domnia sa, sau în contexte informale, împreună cu prietenii și familia. Una dintre fotografii îl înfățișează pe cunoscutul violonist Alexandru Tomescu (care cântă azi la faimoasa vioară Stradivarius Elder-Voicu, datată 1702) la vârsta de 5 ani, alături de tatăl său la pian, în sala de concerte a maestrului Horia-Dinu Nicolaescu.

Colecția mai include extrase din presa străină, scrise în limba germană, din perioada 1982-2022, făcând referire la evenimentele muzicale susținute de „Cico’s Jazz Orchester” sub conducerea sa dirijorală.

Dintre documentele donate de dirijor face parte și cartea „Despre libertatea muzicii şi muzica libertăţii: dialoguri cu dirijorul german de origine română Horia Dinu Nicolaescu”, semnată de Ion Munteanu, cu dedicație olografă pentru Muzeul Cărții și Exilului Românesc – ediția publicată în limba română la Editura „Aius” (Craiova, 2014) și ediția publicată în limba germană la Editura „Ramuri” (Craiova, 2015). Volumul prezintă, într-un interviu-maraton, traseul unei vieți a cărei istorie reprezintă un volum-document despre trista istorie a României anilor ’47-’89.