𝐀𝐔𝐑𝐎𝐑𝐀 𝐂𝐎𝐑𝐍𝐔 – (𝐧. 𝟏𝟗𝟑𝟏, 𝐏𝐫𝐨𝐯𝐢𝐭̦𝐚 𝐝𝐞 𝐉𝐨𝐬, 𝐏𝐫𝐚𝐡𝐨𝐯𝐚 – 𝐝. 𝟐𝟎𝟐𝟏, 𝐏𝐚𝐫𝐢𝐬, 𝐅𝐫𝐚𝐧𝐭̦𝐚)

Muzeul Cărții și Exilului Românesc îi aduce un omagiu scriitoarei Aurora Cornu, născută pe data de 6 decembrie 1931 în localitatea Provița de Jos, județul Prahova, într-o familie de agricultori.

Numele ei este de fapt un pseudonim literar, ales după comuna Cornu, unde a crescut. A urmat Școala de Literatură „Mihai Eminescu“ (1950-1951), după ce debutase, în 1948, la „Vocea Prahovei“. A fost apoi redactor șef la secția de poezie a revistei „Viața Românească“ (1950-1954).

În anul 1952 l-a cunoscut pe Marin Preda, la cantina Uniunii Scriitorilor. Au avut un schimb de replici tăioase, apoi s-au ignorat reciproc timp de doi ani. În anul 1954 s-au revăzut la mare, unde au avut un nou conflict. A doua zi, Aurora Cornu a primit prima scrisoare de dragoste de la Marin Preda: „Dar iată că o adiere de durere, de părere de rău, de mâhnire izvorăşte din inima mea. Te-am făcut să suferi (nu ştiu unde, când şi de ce), dar simt că acest lucru s-a întâmplat şi mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul la tine, scriindu-ţi întâia mea scrisoare de dragoste. (…) Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta şi sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău… Totul, aspiraţiile tale, somnul tău… Vanitatea şi cochetăria ta distilată, neliniştile tale profunde, gândul tău puţin îngheţat, categoric şi fără ascunzişuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri”. S-au reîntâlnit pe plajă, iar a doua zi a cerut-o în căsătorie.  Aurora Cornu și Marin Preda au fost căsătoriți timp de patru ani. Aurora Cornu este cea care a descoperit manuscrisul romanului „Moromeţii” şi, fără de care, poate, capodopera nu ar fi văzut lumina tiparului. A dat peste manuscris, într-o noapte, într-un sertar. „La început erau nişte amintiri din copilărie pe care le răspîndise în alte romane, în perioada în care am fost căsătoriţi a scris romanul, a creat personajele, a descris satul, istoria… Sunt foarte mîndră că „Moromeţii” există graţie mie, eu am făcut un cadou românilor – „Moromeţii”, declara într-un interviu Aurora Cornu.

În anul 1954, Aurora Cornu a debutat editorial cu volumul „Studenta”, urmat de „Distanțe”, în 1962.

A tradus din Shakespeare, sub un alt pseudonim, iar în 1965, când se afla la Bienala Internațională de Poezie din Knokke-le-Zoute (Belgia), a luat decizia de a se stabili la Paris. Acolo, între 1967 și 1978, a colaborat la programul literar de radio difuzat de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca la Radio Europa Liberă, a jucat în filmul lui Eric Rohmer, „Le Genou de Claire” (1970), nominalizat la premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film într-o limbă străină, și a produs ea însăși, în 1972, la Londra, filmul „Bilocation”, film premiat la Psychic Film Festival New York-Montréal.

S-a căsătorit cu Aurel Cornea, inginer de sunet la televiziunea franceză, care a fost luat ostatic în Liban (1986) împreună cu alţi jurnalişti. Aparținând generației lui Nicolae Labiș, cum a observat critica, poeta din România a devenit o figură culturală originală și apreciată în spațiul parizian.

În anul 2003 a publicat romanul „Romanian Fugue in the C Sharp – A Novel and Nine Stories”, tradus ulterior în limbile română și franceză. Mai putem aminti volumul „Marin Preda, Scrisori către Aurora”, (Editura Albatros, 1998), în care regăsim detalii despre personalitatea complexă a scriitoarei.

În anul 2022, moştenitorii scriitoarei au donat Muzeului Cărţii şi Exilului Românesc întreaga bibliotecă, manuscrise, casete video și audio, agende, albume foto, însemnări personale.  Colecția „Aurora Cornu” conține cărțile scriitoarei, publicate în limba franceză, volume din biblioteca personală, manuscrise inedite, precum și pagini de jurnal.

Dintre volumele aflate în fondul de carte donat amintim: „Pe culmile disperării”, Emil Cioran (Editura Fundația pentru literatură și artă, „Regele Carol II”, 1934); „La condition humaine”, André Malraux ( Editions Gallimard, 1946); „Le sang du ciel”,  Piotr Rawicz (Editions Gallimard, 1961); „Odes et Ballades”, Victor Hugo (Editions Gallimard, 1964); „Exil pe o boabă de piper : versuri”, Mircea Dinescu; (Editura Cartea Românească, 1983); „Psihanodia”,  Ioan Petru Culianu (Editura Nemira, 1997); „Portretul scriitorului îndrăgostit. Marin Preda”, Eugen Simion (Editura Muzeul Național al Literaturii Române, 2010).

În materialele donate regăsim o vastă corespondență de familie, dar și fotografii din arhiva personală, care o surprind pe Aurora Cornu în diverse ipostaze profesionale și familiale. Colecția conține, de asemenea,  înregistrări audio-video realizate pe diferite suporturi multimedia, mărturii ale activității cinematografice.