Expoziție găzduită de:
Expeditor: Mircea Eliade
Destinatar: Raffaele Pettazzoni
Loc: București
Dată: 23 iunie 1936
Limbă: franceză
Fond arhivistic: Fondo Pettazzoni, Biblioteca Comunale “G.C. Croce” – S. Giovanni in Persiceto
Scrisoare din 23 iunie 1936
București, Str. Palade 43
23 iunie 1936
Stimate Domnule Profesor Pettazzoni,
Mii de mulțumiri pentru amabila scrisoare pe care mi-ați trimis-o. Nu voi putea uita niciodată simpatia pe care mi-o acordați și interesul pe care îl purtați cărții mele despre Yoga. Vă mărturisesc că sunt deosebit de sensibil la a cunoaște părerea Dumneavoastră despre acest Eseu. M-am gândit mult la Dumneavoastră în timp ce îl scriam. De fapt, sunteți primul și cel mai prețios Maestru al meu în studiul religiilor – iar acest Eseu se adresează mai puțin indianiștilor și mai mult cercetătorilor din domeniul istoriei religioase. De aceea vă scriu atât de călduros să îmi trimiteți câteva rânduri după ce veți fi găsit timp să citiți cartea mea. Veți ierta această dorință vie a unui discipol îndepărtat!
Inutil să vă spun cât sunt de fericit să colaborez la periodicul Dumneavoastră. în ultima vreme mă ocup de reprezentările morții la români și la strămoșii lor. Dar domeniul meu de cercetare cel mai drag rămâne încă religiile indiene. Cred că, în cazul Indiei, am adunat deja suficiente materiale și că trebuie acum să încercăm să pătrundem sensul lor într-un mod ceva mai corect. Concepțiile religioase fundamentale – de pildă moartea, valoarea vieții, justificarea rituală etc. – sunt încă, după părerea mea, destul de puțin lămurite. Poate că sarcina generației noastre va fi aceea de a pune în evidență valorile spirituale, reale, ale unor fenomene religioase care până acum au fost studiate prea exterior.
Când veți publica al doilea volum din Dio?
Credeți-mă, stimate Domnule Profesor Pettazzoni, al Dumneavoastră devotat admirator și discipol,
Mircea Eliade
PS. Nu știu nimic despre domnii Vittorio Macchioro și Emesto Bonaiuti. Au părăsit Italia?! Cunosc frumoasele traduceri vedice ale domnului Papesso și sunt bucuros că se va ocupa de cartea mea în Studi e materiali.
Contextul documentului
Scrisoarea din 23 iunie 1936 aparține unei etape în care Mircea Eliade este deja un savant recunoscut pe plan internațional. După anii petrecuți în India și angajat în dezvoltarea propriilor cercetări asupra yoga și a religiilor comparate, Eliade continuă totuși să îl numească pe Pettazzoni «mon premier et le plus précieux Maître dans l’étude des religions». Documentul arată cum raportul de discipolat supraviețuiește autonomiei științifice tot mai mari a tânărului cercetător și cum se transformă treptat într-o colaborare între colegi integrați în aceeași rețea internațională de cercetare.
Mittente: Mircea Eliade
Destinatario: Raffaele Pettazzoni
Luogo: Bucarest
Data: 23 giugno 1936
Lingua: francese
Fondo archivistico: Fondo Pettazzoni, Biblioteca Comunale “G.C. Croce” – S. Giovanni in Persiceto
Lettera del 23 giugno 1936
Bucarest, Str. Palade 43
23 giugno 1936
Caro Professore Pettazzoni,
Mille grazie per la gentile lettera che mi avete inviato. Non potrò mai dimenticare la simpatia che mi accordate e l’interesse che portate al mio libro sullo Yoga. Vi confesso che sono particolarmente sensibile nel conoscere il vostro parere su questo Saggio. Ho pensato molto a voi mentre lo scrivevo. In realtà, voi siete il mio primo e più prezioso Maestro nello studio delle religioni – e questo Saggio si rivolge meno agli indianisti che ai ricercatori nel campo della storia religiosa. Per questo vi scrivo con tanto calore di mandarmi qualche riga dopo che avrete trovato il tempo di leggere il mio libro. Scuserete questo vivo desiderio di un lontano discepolo!
Inutile dirvi quanto io sia felice di collaborare al vostro periodico. In questi ultimi tempi mi occupo delle rappresentazioni della morte presso i Romeni e i loro antenati. Ma il mio campo di ricerca più caro resta ancora quello delle religioni indiane. Credo che, nel caso dell’india, abbiamo ormai accumulato abbastanza materiali e che occorra ora cercare di penetrarne il senso in modo un po’ più corretto. Le concezioni religiose fondamentali – per esempio la morte, il valore della vita, la giustificazione rituale, ecc. – sono ancora, a mio avviso, piuttosto poco chiarite. Forse il compito della nostra generazione sarà quello di mettere in evidenza i valori spirituali, reali, di certi fenomeni religiosi che finora sono stati studiati troppo esteriormente.
Quando pubblicherete il secondo volume del vostro Dio?
Credetemi, caro Professore Pettazzoni, vostro devoto ammiratore e discepolo,
Mircea Eliade
PS. Non so nulla dei signori Vittorio Macchioro ed Ernesto Bonaiuti. Hanno lasciato l’Italia?! Conosco le belle traduzioni vediche del sig. Papesso e sono felice che si occuperà del mio libro negli Studi e materiali.
Contesto del documento
La lettera del 23 giugno 1936 appartiene a una fase in cui Mircea Eliade è ormai uno studioso riconosciuto a livello internazionale. Reduce dagli anni trascorsi in India e impegnato nello sviluppo delle proprie ricerche sullo yoga e sulle religioni comparate, Eliade continua tuttavia a definire Pettazzoni «mon premier et le plus précieux Maitre dans l’étude des religions». Il documento mostra come il rapporto di discepolato sopravviva alla crescente autonomia scientifica del giovane studioso e si trasformi progressivamente in una collaborazione tra colleghi inseriti nella stessa rete intemazionale di ricerca.
Parteneri culturali și instituționali:
Cu sprijinul financiar al:
