Colecția „Mihai Niculescu”

MIHAI NICULESCU, redactor, publicist, poet, eseist, critic literar și traducător

(n. 22 aprilie 1909, Oltenița – d. 4 august 1994, Londra)

Poet și prozator postbelic cu o notabilă forță creativă, Mihai Niculescu s-a născut la 22 aprilie 1909 în Oltenița, județul Ilfov, într-un cadru familial marcat de devotamentul pentru educație, tatăl său fiind director al unei școli primare în pitorescul Oltenița. În anul 1920, familia sa a luat calea Bucureștiului, unde tânărul aspirant la imortalitatea literară a pășit pragul prestigiosului liceu “Mihai Viteazul”, pentru a obține apoi distincțiile academice în Litere, Filosofie și Drept, absolvind Facultatea de Drept (1930) și Facultatea de Litere (1931) in cadrul Universității din București.

Din 1931 urmează cursurile Școlii Militare de Ofițeri în Rezervă de Geniu de la Otopeni, absolvind-o în 1932. A fost redactor – între anii 1938-1943 – la „Universul Literar”, unde a semnat „Cartea Franceza” și, mai târziu, foiletonul de critică literară; iar sub pseudonimul Menalc și împreună cu Paul Lahovary (Menip), scrie „Colocvii în actualitate”.

Mihai Niculescu se plasează în genealogia literaturii noastre interbelice, fiind inclus în cercul relațional și menținând legături afectuoase cu membrii generației care include personalități precum Basil Munteanu, Paul Barbaneagră, Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade și Eugen Ionesco. Cu o versatilitate remarcabilă, Mihai Niculescu a acoperit multiple roluri în lumea literară, funcționând ca publicist, poet, eseist, critic literar și traducător. El a beneficiat de recunoașterea și aprecierea unui număr considerabil de reviste ale exilului românesc din Franța și Germania.

Din excepționala colecție „Mihai Niculescu” se evidențiază lucrări literare rare, manuscrise de excepție ale reputatului autor, o impresionantă corespondența epistolară, împreună cu portrete fotografice definitorii. Aceste artefacte se constituie ca mărturie concludentă a vieții culturale a scriitorului, desfășurată la distanță de pământurile sale originare.

În 1941, Mihai Niculescu s-a implicat activ în acțiunile desfășurate în Cadrilater, participând la luptele pentru eliberarea Basarabiei. Această experiență a constituit subiectul jurnalului său de front, inclus ulterior în lucrarea intitulată „Amintiri în uniformă”. Versurile sale din perioada tinereții publicate în volumul intitulat „Abecedar”, au apărut în cadrul revistelor „Universul” si „Universul literar”, unde a îndeplinit funcțiile de colaborator si redactor responsabil în perioada 1938-1943.

În anul semnificativ 1943, a părăsit țara natală pentru a se stabili în capitala Franței, lucrând ca redactor corespondent al renumitului ziar „Universul”. Deopotrivă, a întreținut o colaborare consemnată alături de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca în cadrul transmisiunilor vehiculate de postul de radio internațional al Franței, Radio France Internationale. După terminarea conflictului armat, exilul a devenit o realitate incontestabilă pentru Mihai Niculescu, menținându-se ancorat în străinătate.

Ramâne în Franța pâna în 1956, an în care Mihai Niculescu este invitat la Londra, integrându-se activ în activitatea secției române a prestigiosului post de radio BBC, în calitate de realizator de programe culturale. Concomitent, el a adus contribuții semnificative în cadrul revistelor culturale din exil prin publicarea de proză, articole și recenzii în diversele publicații românești destinate diasporei: „Almanachul Pribegilor Români”, „Ethos”, „Revista scriitorilor români”, „Caete de dor”, „Apozitia”, „Micron”, „Destin”, „Ființa românească” și „Limite”.

În postura de observator cu competențe pronunțate în ceea ce privește panorama literară franceză a epocii sale, a conturat acest peisaj cu certitudine și subtilitate analitică. Operele sale au cuprins analize ample asupra unora dintre cei mai de seamă autori ai vremii – André Gide, Paul Valéry, André Maurois, Louis-Ferdinand Céline, Roger Martin du Gard, Jean Cocteau, Jules Romains, Jean Giraudoux, Marcel Brion și alții.

Mihai Niculescu a oferit lumii literare opere de referință, precum „Amintiri în uniformă” (Argentina, 1952), „Povestea vorbelor” (Paris, 1959), „Cartea de vise” (Roma, 1968), „Așa a fost să fie” (München, 1975) și „The Cobbler of Hydra”, aceasta din urmă fiind tradusă și publicată de Mircea Eliade alături de alte două povestiri în volumul „Fantastic Tales”. De asemenea, dramaturgul a prezentat publicului londonez piesa de teatru „Aşa a fost să fie” (Joc de vorbe) în anul 1976, iar mai târziu, în 1977 și 1978, a consacrat publicului două volume de poezii intitulate „Petreceri” (Londra, 1977) și „Toană de har” (Londra, 1978).

Mihai Niculescu a fost o proeminentă figură în cadrul fenomenului Exilului, fiind situat de critica literară în linia continuatoare a moștenirii literare a lui Ion Creangă și Calistrat Hogaș.

Decesul său a avut loc la Londra, la data de 4 august 1994, la vârsta de 85 de ani.

Parcurs publicistic:

Colaborator la „Colocvii în actualitate”, sub pseudonimul Menalc, împreună cu Paul Lahovary (Menip).

Colaborator si redactor corespondent – în perioada 1938-1943 – la renumitului ziar „Universul” (unde a semnat „Cartea Franceza”) si „Universul literar”.

Colaborator alături de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca în cadrul transmisiunilor vehiculate de Radio France Internationale, Franța.

Realizator de programe culturale la secția română a prestigiosului post de radio BBC.

Colaborator activ, publică proză, articole și recenzii în diverse publicații culturale din exil destinate diasporei: „Almanachul Pribegilor Români”, „Ethos”, „Revista scriitorilor români”, „Caete de dor”, „Apozitia”, „Micron”, „Destin”, „Ființa românească” și „Limite”.