Colecția „Ilie Constantin”

Ilie CONSTANTIN, poet, prozator, traducător, critic literar

(n. 16 februarie 1939, București – d. 5 februarie 2020, București)

Ilie Constantin, reprezentant de seamă al Generației ՚60, s-a născut la București pe 16 februarie 1939. A debutat editorial încă din vremea studenției, cu placheta de versuri Vîntul cutreieră apele, în colecția „Luceafărul”, alături de Nichita Stănescu și Cezar Baltag.

În anul 1962, absolvă secția de italiană a Facultății de Filosofie, Universitatea din București. Între 1965 și 1967 a fost redactor în secția pentru scenarii a Studioului Cinematografic București, iar în 1968 devine redactor la revista „Luceafărul” condusă de Ștefan Bănulescu. Publică cronică literară și cronică de film în revistele „România literară” și „Luceafărul”. Traduce din italiană poezii de Eugenio Montale (Cele mai frumoase poezii, 1967) și Umberto Saba (Canțonierul, 1970 și Cântecele altora, 1972).

A avut o activitate literară bogată până în anul 1973, când părăsește țara. Până la acel moment, publicase deja șapte volume de poezie (Vântul cutreieră apele, 1960; Desprinderea de țărm, 1964; Clepsidra, 1966; Bunavestire, 1968; Fiara, 1969; Coline cu demoni, 1969; Celălalt, 1972), trei volume de proză (Tinerii noștri bunici, 1967; Cîinele înlăcrimat, 1970; Vacanța, o plecare, 1973), și alte trei volume de critică literară și eseu (Despre poeți, 1971; Despre prozatori și critici, 1972; A doua carte despre poeți, 1973)

În ianuarie 1974, solicită și obține azil politic în Franța. O prezență discretă în cadrul nucleului exilului literar românesc din Paris, Ilie Constantin își va continua activitatea literară începută în țară, dar își va lua timp, va învăța cu acribie limba franceză, astfel că primul volum publicat în Franța apare la aproape zece ani de la exilul său, în 1983, cu un titlu deloc întâmplător L՚Ailleurs.

A obținut titlul de doctor în filologie în anul 1991, cu teza La Complicité fertile. Poètes roumains, 1951–1973 (Complicitate fertilă. Poeți români, 1951–1973), la Institutul Național de Civilizații și Limbi Orientale din Paris.

După Revoluția din 1989, reia legătura cu țara și, în anul 2002, se întoarce definitiv în România.

Premii și distincții

Premiul Opera Omnia al Festivalului Internațional de Literatură „Tudor Arghezi”, 2009;

• Premiul revistei Convorbiri Literare (pentru proză), Iași, 2004;
• Premiul Național de Poezie Opera Omnia „Mihai Eminescu”, Botoșani, 2002;
• Premiul Opera Omnia al Colocviului Frontiera-Poesis, Satu Mare, 1998;
• Premiul Opera Omnia al Colocviului de Poezie de la Oradea, 1997;
• Premiul Opera Omnia al Colocviului de Poezie de la Oradea, 1997;
• Grand Prix du livre jeunesse de la Société des Gens des Lettres de France, pentru volumul de proză La chute dans le zenith, Gallimard, 1989;
• Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor, pentru volumul Coline cu demoni, Editura Eminescu, 1970.